Ştefan Gurguţă

Ştefan Gurguţă, 28.08.1931 - 02.07.2007

Copil fiind...

Tinda raiului

28.08.1931 Se naşte la Focşani, ca primul copil al familiei Alexandru şi Elena Gurguţă

1938-1942 Şcoala primară în Focşani

1942-1950 Liceul de băieţi UNIREA din Focşani.
Este coleg de clasă cu actorul Emanoil Petruţ.
Obţine Diploma de Bacalaureat la sesiunea din iulie 1950

vara 1950 Susţine examenul de admitere la Facultatea de medicină umană din Bucureşti. Admis "fără loc", după sintagma vremii pentru copiii de "burghezi, chiaburi şi reacţionari". E una din numeroasele intervenţii brutale a politicului în viaţa lui.
E repartizat din oficiu la Facultatea de piscicultură din Galaţi, refuză repartiţia din motive personale.

1951-1952 Îşi satisface stagiul militar. Este perioada când familia traieşte cele mai cumplite lovituri de dupa razboi: moartea tatălui, pierderea proprietaţilor, reducerea spaţiului locuibil pentru mama şi cei doi fraţi mai mici (Constantin-Puiu şi Lucreţia). O susţinere din partea familiei pentru un eventual studiu după efectuarea stagiului militar e exclusă.

1952-1955 Scoala militară de ofiţeri topografi. E admis în urma examenului din 1952. Noua "Armată populară" - în criză de cadre noi - face înlesniri privind accesul candidaţilor cu origine socială "nesănătoasă".

1955-1961 Participă ca ofiţer topograf la lucrări în diverse zone ale ţării pentru întocmirea hărţilor topografice militare precum şi la proiecte de interes civil (planuri de oraşe, sisteme de irigaţii ş.a.).

1960-1961 O cunoaşte la Vatra Dornei pe viitoarea soţie Aglaia Anuţă, cu care se va căsători la Darabani în august 1960. Căsătoria religioasă are loc în "semiclandestinitate" la Mânăstirea Râmeţ, zonă unde se afla în interes de serviciu. Îl cunoaşte pe stareţul de atunci al Mânăstirii, arhim. Dometie Manolache, cel care îi va cununa.
Următorul proiect la care lucra îl aduce în judeţul Galaţi, unde va lua cunoştinţă cu fenomenul Vladimireşti. Aici se va simţi atras de personalitatea Maicii Veronica şi a altor maici din fostul sobor al Mânastirii Vladimireşti, desfiinţata discreţionar din 1955.

1961-1981 Din 1961 se stabileşte cu domiciliul în Bucureşti unde lucrează la DTM şi în ultimii ani la un centru militar de sector.
În 1966-1967 urmează cursurile Şcolii de comandanţi de batalioane din Făgăraş, pe care o va absolvi între primii 4 cursanţi ai promoţiei.
Este unul din foarte puţinii ofiţeri superiori nemembri de partid din garnizoana Bucureşti. Va fi avansat numai până la gradul de căpitan, după care nu mai poate promova din cauza neapartenenţei la PCR.
Va fi pensionat forţat în toamna lui 1981, după împlinirea vârstei de 50 de ani, cu gradul de maior.

1962-1970 Se nasc cei patru copii ai familiei: Eugeniu (1962), Aurelian (1963), Veronica (1968) şi Ştefania (1970).
Tot în această perioadă se ataşează de Preotul Constantin Sârbu de la Biserica Sapienţei din Bucureşti, cel care îi va deveni duhovnic şi-i va influenţa decisiv traiectoria religiosă de mai târziu.

1981-1994 Lucrează temporar ca pensionar în contrucţii şi agricultură.
Reuşeşte echivalarea studiilor militare şi este recunoscut ca subinginer de construcţii şi îmbunătăţiri funciare.

Mai 1997 Suferă un atac de cord, eveniment cu care începe declinul abrupt al starii de sănătate.

02.07.2007 Se stinge din viaţă după zece ani de la primul infarct. Înmormântat la cimitirul nou din Popeşti-Leordeni pe data de 04.07.2007

28.08.1931	Se naşte la Focşani, ca primul copil al familiei Alexandru şi Elena Gurguţă
1938-1942	Şcoala primară în Focşani
1942-1950	Liceul de băieţi UNIREA din Focşani. Este coleg de clasă cu actorul Emanoil Petruţ. Obţine Diploma de Bacalaureat la sesiunea din iulie 1950
vara 1950	Susţine examenul de admitere la Facultatea de medicină umană din Bucureşti. Admis "fără loc", după sintagma vremii pentru copiii de "burghezi, chiaburi şi reacţionari". E una din numeroasele intervenţii brutale a politicului în viaţa lui. E repartizat din oficiu la Facultatea de piscicultură din Galaţi, refuză repartiţia din motive personale.
1951-1952	Îşi satisface stagiul militar. Este perioada când familia traieşte cele mai cumplite lovituri de dupa razboi: moartea tatălui, pierderea proprietaţilor, reducerea spaţiului locuibil pentru mama şi cei doi fraţi mai mici (Constantin-Puiu şi Lucreţia). O susţinere din partea familiei pentru un eventual studiu după efectuarea stagiului militar e exclusă.
1952-1955	Scoala militară de ofiţeri topografi. E admis în urma examenului din 1952. Noua "Armată populară" - în criză de cadre noi - face înlesniri privind accesul candidaţilor cu origine socială "nesănătoasă".
1955-1961	Participă ca ofiţer topograf la lucrări în diverse zone ale ţării pentru întocmirea hărţilor topografice militare precum şi la proiecte de interes civil (planuri de oraşe, sisteme de irigaţii ş.a.).
1960-1961	O cunoaşte la Vatra Dornei pe viitoarea soţie Aglaia Anuţă, cu care se va căsători la Darabani în august 1960. Căsătoria religioasă are loc în "semiclandestinitate" la Mânăstirea Râmeţ, zonă unde se afla în interes de serviciu. Îl cunoaşte pe stareţul de atunci al Mânăstirii, arhim. Dometie Manolache, cel care îi va cununa. Următorul proiect la care lucra îl aduce în judeţul Galaţi, unde va lua cunoştinţă cu fenomenul Vladimireşti. Aici se va simţi atras de personalitatea Maicii Veronica şi a altor maici din fostul sobor al Mânastirii Vladimireşti, desfiinţata discreţionar din 1955.
1961-1981	Din 1961 se stabileşte cu domiciliul în Bucureşti unde lucrează la DTM şi în ultimii ani la un centru militar de sector. În 1966-1967 urmează cursurile Şcolii de comandanţi de batalioane din Făgăraş, pe care o va absolvi între primii 4 cursanţi ai promoţiei. Este unul din foarte puţinii ofiţeri superiori nemembri de partid din garnizoana Bucureşti. Va fi avansat numai până la gradul de căpitan, după care nu mai poate promova din cauza neapartenenţei la PCR. Va fi pensionat forţat în toamna lui 1981, după împlinirea vârstei de 50 de ani, cu gradul de maior.
1962-1970	Se nasc cei patru copii ai familiei: Eugeniu (1962), Aurelian (1963), Veronica (1968) şi Ştefania (1970). Tot în această perioadă se ataşează de Preotul Constantin Sârbu de la Biserica Sapienţei din Bucureşti, cel care îi va deveni duhovnic şi-i va influenţa decisiv traiectoria religiosă de mai târziu.
1981-1994	Lucrează temporar ca pensionar în contrucţii şi agricultură. Reuşeşte echivalarea studiilor militare şi este recunoscut ca subinginer de construcţii şi îmbunătăţiri funciare.
Mai 1997	Suferă un atac de cord, eveniment cu care începe declinul abrupt al starii de sănătate.
02.07.2007	Se stinge din viaţă după zece ani de la primul infarct. Înmormântat la cimitirul nou din Popeşti-Leordeni pe data de 04.07.2007